Dacă mersul cu avionul e o plăcere, atunci, desigur, sîntem tentați să completăm plăcerea zborului cu o cupă de șampanie, cu un vin roșu…Mie personal îmi place să beau vin atunci cînd la capătul călătoriei nu sînt silit să urc la volan…Îmi place să savurez vinul, chiar dacă nu e dintre cele mai bune (în general în sticluțe de plastic nu se îmbuteliază grand cru. E un vin de entry level, ca să folosesc și eu expresii englezești). Adică un fel de vin de masă, sau cum zic francezii, vin de soif, vin de sete. Trec peste asta și mă bucur de licoarea din pahar. Mie mi se pare că vinul, în avion, este mai bun. Am citit păreri ale unor specialiști care spun că, dimpotrivă, sînt o serie de parametri schimbați care ne slăbesc gustul, papilele reacționează diferit la o înălțime de zece mii de metri decît la sol. Și. nu mai simțim tot ce are vinulo în el. Tot ei spun că alcoolul ajunge mai repede și mai decomplexat în sînge și ni se urcă mai repede la cap. Asta dacă bei o sticlă normală de vin, poate, dar la miniaturile alea zic că nu se cunoaște.
Desigur, dacă veți călători cu companiile de cinci stele, atunci veți constata, chiar și cu papilele obosite, că vinurile servite sînt dintre cele mai bune. De pildă, anul trecut, Emirates a cheltuit 48 de milioane de euro pe șampanie și vinuri de top pentru servit în avion.
Cînd nu se servește vin sau cînd trebuie să urc la volan din aeroport, atunci iau suc de roșii. care, de multă vreme, mi se pare mult mai bun în avion decît pe pămînt. Și, aici, specialiștii îmi dau dreptate. Ei spun că particularitatea sucului de roșii este bogăția savorilor pe care le înglobează. Și că, în avion, sucul de roșii pierde din aciditate și lasă să se exprime gustul umami. Dacă nu știți ce e gustul umami (numele vine din Japonia și înseamnă “gustul savorii”), nu e nicio problemă, și eu acum am aflat. Simțeam umami fără să știu! Mai jos aveți un grafic în care vedeți pe ce zonă a limbii se simt diversele gusturi.
PS: acum îmi dau seama de ce îmi plac mie foarte mult roșiile, leguma mea preferată. De la Umami. Umami românesc, de grădină, că nu e bun umami de la turci, pare de plastic.