Pînă în 1990 nu am văzut măslini în realitate. S-a întîmplat abia după ce am ieșit prima dată din România, în Grecia. Atunci am văzut și măslini, și portocali. Pasiunea mea s-a oprit la măslin. Mai tîrziu, cînd am ajuns destul de des în Provence, am rămas definitiv cucerit de acest copac (în copilărie îmi plăceau perii, cireșii, chiar stejarii atît de patrioți, prezenți în multe poezii)).
De acum, fără îndoială, măslinul este arborele care mă fascinează și mă preocupă cel mai mult. Cînd am început lecțiile de provensală, profesorul meu, Denis Roux, mi-a spus că provensala este răspîndită, în Franța, pe aria pe care sînt răspîndiți măslinii. (Denis Roux este doctor în măslini. da, are un doctorat pe bune)
Există un fel de glumă tandră în Provence care spune că măslinul este singurul copac căruia i se spune pe nume: Olvier. Într-o altă existență aș fi încîntat să port acest nume.
Hai să trec la subiect. Cu ajutorul lui Denis am ajuns să fac parte din niște jurii la Concursurile de ulei de măsline. Unul la Marsilia, concursul regional, și unul la Brignoles, concurs zonal. Am avut ocazia să gustat zeci de probe cu ulei de măsline. Mi-au plăcut toate, dar a trebui să dăm medalii doar celor mai bune. Un ulei medaliat se vinde cam cu maximum 20 de euro litrul. Hai, 30 și batem palma.
Ei, bine, și aici și-a băgat luxul coada. Am în minte un exemplu, Chateau Estoublon. Care a simțit că și aici e rost de “aroganțe”. (și nu o spun cu maliție). Așa că au inventat uleiurile de super-lux, cu ambalaje care amintesc de parfumuri. Ca să aibă și bogații pe ce să dea banii.
Exemplul de mai sus nu e cine știe ce, un litru vîndut la 75 de euro…
Există și flacoane de 10 cl vîndute la 25 de euro (un litru face 250 de euro). Sau ceva care să meargă cu o poșetă roz, cum e sticla de mai jos. Și costă doar 69 de euro…
Recunosc, meritul acestor uleiuri scumpe este că au ceea ce se numește trasabilitate. Știi de unde vin. (Cineva a scris pe internet că am intrat în anotimpul în care mulți români se vor întoarce acasă cu un ulei foarte bun, cumpărat de la un grec bătrîn care l-a făcut cu mîna lui după o metodă secretă!). Și chiar au sticle frumoase, în care, după ce se golesc, poți pune un ulei de măsline cinstit cumpărat în supermarket. Sticla îi va schimba gustul, garantat!
Update: am uitat să vă spun că la acest Chateau Estoublon (de lîngă Baux de Provence) a conceput un vin chiar doamna Carla Bruni Sarkozy. Sau, mă rog, așa zice presa. Nu știu cîtă pricepere are, dar vinul se vinde bine, că e destul de scump/
Felicitări, frumoase experiențe, vreau doar să amintesc faptul că, și în România ne mândrim cu doi producători români, de ulei de măsline, cu o asociație de degustători, înscrisă de curând în Federația Națională și cu un grup de 20 de degustători formați și
instruiți de prima școală din lume pentru ulei de măsline: ONAOO -Italia, acreditată de Olive Oil, Council – Madrid
Producătorul român cu plantație în Grecia, are brandul Eliada și a câștigat anul acesta 2 (două) medalii de AUR:
La Atena și la Berlin acum 2 zile.
Despre al doilea povestesc cu altă ocazie. 🥂🍾 Mulțumim pentru tot ceea ce faci.👍
Mulțumesc mult pentru ionformații și pentru comentarii. Mă. bucur. Felicitări celor doi producători! Unde au reușit să acomodeze măslinii, în ce zonă?
Îi clar, există și uleiuri scumpe.