Cum se împarte vinul în caz de divorț

(problemă franceză deloc neglijabilă)

Viața m-a ținut niște zile departe de computer, așa că nu am mai trebăluit pe la blogul ăsta. Mea culpa! (o culpă fericită pentru că între timp am fost la Festivalul Internațional de poezie de la Iași, deci, nu a fost rău!)

Mă gîndesc să vă recapăt atenția cu o temă nu prea atinsă de specialiștii în vin de la noi. Dar care, în Franța, e o temă abordată de mai multe publicații, de la Le Figaro, la Paris Match: Cum se împarte vinul comun în caz de divorț. Asta chiar e o problemă deoarece, din trei cupluri franceze care se căsătoresc, statistic, unul divorțează. (Căsătoria este principala cauză a divorțului, zicea Oscar Wilde)Și cum francezii au obiceiul de a depozita și colecționa vinuri, iată, problema există. După ce se împart bunurile comune imobiliare, după ce se stabilește cine și cît ia copiii, inevitabil, se ajunge la problema pivniței de vinuri. Care nu poate fi păstrată cu rîndul și nu dă dreptul la vizite săptămînale…

Experții în divorț sugerează că pentru a împărți vinul este nevoie să se procedeze de la caz la caz, sticlă cu sticlă. dacă vinul a fost primit cadou, îl va lua cel care l-a primit. Dacă un vin a fost cumpărat în timpul căsătoriei de unul din soți, el îl va păstra. În cazul în care a fost cumpărat de amîndoi soții, vinul este indivizibil, amândoi soții avînd drepturi asupra lui. Dacă toate sticlele au fost cumpărate de ambii soți, atunci partajul se poate face prin înțelegere, împărțindu-se în mod egal sticle de valori apreciate. Negocierea este secretul.

Dacă pivnița are vinuri de mare preț, atu nci este necesară prezența unui evaluator specializat care poate propune vinderea sticlelor la licitație și împărțirea banilor obținuți.

Le Figaro Vin are și o soluție mai practică: cei doi foști soți să se angajeze, totuși, să bea toate sticlele împreună chiar și după separare.

În imaginea de mai jos un semn că divorțul este, în Franța, o “instituție” și chiar un motiv de a da o petrecere!