Nu e una din marile probleme ale omenirii, dar e o discuție destul de prezentă atunci cînd vorbim despre șampanie sau atunci cînd oferim șampanie la ocaziile festive. (În paranteză fie spus, în franceză șampania e de gen masculin).
La noi s-a împămîntenit expresia “a bea o cupă de șampanie”. Pare un recipient elegant, diferit de cele pentru alte băuturi, un pahar dedicat șampaniei.
Deși cîștigă la capitolul eleganță, nu este cel mai potrivit pahar, spun specialiștii, pentru că are o prea mare deschidere și pierderea bulelor se face foarte repede iar “spuma” rezistă cel mai puțin.
Mult mai adecvat pare paharul pe care francezii îl numesc “flûte”, ceea ce la noi s-ar traduce prin fluier. dar încă nu am auzit pe nimeni spunînd că a băut un fluier de șampanie!
Multă vreme acest pahar lunguieț a fost considerat o alegere fără greș pentru băutorii de șampanie. Dar acele vremuri de glorie au apus, se consideră că forma alungită a acestui pahar favorizează un “flux” de bule care parcă te lovesc în nas și care maschează aromele. În plus, adesea, acest “fluier” este servit prea plin, ceea ce, la fel, defavorizează, inhibă aromele.
Cel mai în vogă,a cum (dar asta nu e sigur că nu se va schimba, nu-i așa, că doar și fabricanții de pahare trebuie să trăiască) este paharul în formă de lalea.
Se spune că acest pahar este foarte echilibrat, că șampania poate să se exprime mai bine, forma permițînd o foarte bună oxigenare. Și menține un echilibru între efervescența bulelor și aromele șampaniei.
Și tocmai cînd credeam că le știm pe toate, hop, mai apre și “paharul preferat al producătorilor de șampanie”, zis “blida” care are cea mai banală formă de pahar de băut apă
Pahar destinat inițial consumului de ceai, fabricat la Reims (capitala șampaniei) , exportat inițial în localitatea Blida din Algeria , a rămas cu numele de Blida. De ce e peharul preferat al producătorilor de șampanie? pentru că e simplu, se spală ușor, sînt mai rezistente decît cupele. O sticlă de șampanie ajunge pentru opt blida.
Marile case de șampanie, mai cu moț, lansează și pahare cît mai personalizate. Așa a reapărut în circulație paharul numit Pomponne, un pahar tulipe dar fără picior, rolul acestuia fiind jucat de un suport special
Etimologia “pomponului” ca pahar de șampanie este incertă. Se spune, printre altele, că era un fel de joc, atunci cînd primeai șampania în acest tip de pahar erai obligat să o bei toată, pentru că nu puteai lăsa paharul jos.
Astea sînt paharele de acum. Poate că peste niște ani, dacă “progresismul” ne va mai permite să bem șampanie (sau orice alt vin), vom fi obligați să o facem în pahare de carton ca să salvăm planeta.
uau, nu mai vazusem ultimul model pana acum. Foarte educative articolele. Mi-a placut urma lasata de pahar din finalul articolului. Aveti un designer de marca! Seamana cu fostul meu sef…
Citisem undeva ca paharele cupa , folosite până prin anii ‘90 se pretau șampaniei de atunci , mai fructoasa .
se prea poate, au mai evoluat și metodele de fabricație și gusturile
Cupa aia cu care ai deschis subiectul se zice că a fost original făcută după sânul unei doamne cliqotitoare, pe vremea Napoleoniana. Legendă sau nu, este un aspect important de reținut mai ales de către cei ce nu îi înțeleg pe aceia ce servesc spumantul la micul dejun.
Când avem o Champagne dulce, din struguri aromați, folosim cupa deoarece aromele sunt puternice și se concentrează in pahare normale, dorindu-se disiparea lor pe lângă nările consumatorului. Ultimul pahar nu-l știam…interesant.