Să începem cu șampanie!Cu văduvele din șampanie

       Dacă sunteți amatori de șampanie din Champagne (e redundant, dar uneori numim șampanii și alte vinuri spumante), atunci, sigur ați întîlnit, adesea, pe etichetele acestor sticle, cuvîntul „văduvă” (veuve) în denumirea produsului. Nu e vreo metaforă, vreo figură de stil, ci denumește statutul proprietăresei domeniului unde s-a produs șampania. Explicația e simplă:  în  secolul 19, în Franța, , femeile nu aveau un statut economic clar. Dacă erau nemăritate țineau de părinți, dacă erau măritate, țineau de soți. Puține femei aveau singure vreo afacere. Văduvele, însă, au obținut dreptul de „independență” economică. În zona de producție a șampaniei aceste femei rămase singure și-au pus starea civilă pe „cartea de vizită”: văduva lui Cutare sau  Cutare.

     Cea mai celebră dintre aceste văduve este doamna Clicquot. Pe numele de fată Barbe Nicole Ponsardin, fiică de baron, măritată Clicquot, ajunsă celebră drept  Veuve Clicquot. Ea este prima femeie care a condus o afacere în Champagne și, deci, prima văduvă din istoria acestei băuturi.

    Născută la Reims,  în 16 decembrie 1777, face ceva școală la o mînăstire, apoi, în Timpul Terorii (supranumită și Revoluția Franceză), este ascunsă de părinți (nobilii erau căsăpiți fără vreun motiv)  la o croitoreasă. După ce istoria se mai liniștește, revine la părinți și este educată la domiciliu. La 21 de ani se mărită cu François Clicquot. Ceremonia se ține într-o pivniță de vinuri și e oficiată de un preot refractar (care nu recunoaște autoritatea statului asupra clerului) care dăruiește tînărului cuplu o carte scrisă de Dom Perignon, călugăr care a avut o contribuție esențială în apariția șampaniei.

    Inspirată der această carte, doamna Cliqcot își însoțește soțul prin zonă cumpărînd diverse vii. La 37 de ani devine Văduva Clicquot, soțul fiind ucis de o febră păcătoasă.

Femeie curajoasă și instruită, tînăra văduvă preia afacerile cu șampanie. Inventeazâă dispozitivul în care se țin și se rotesc în timpul procesului de producție sticlele de șampanie (table de remouage). Tot ea introduce pentru prima dată anul producției pe etichetă și folosește galeriile subterane din zonă pentru păstrarea șampaniei. Dezvoltă o rețea de vînzare în mai multe țări și, practic, se poate spune că inaugurează piața rusească. Pe lîngă asta înființează o bancă destinată să-i ajute pe ceilalți producători de șampanie.

       Alte două văduve (celebre și ele) sînt Văduva Pommery și Văduva Bollinger.

Pentru că tot am deschis blogul cu șampanie, o informație care poate să vă folosească. E vorba de clasificarea șampaniei în funcție de conținutul de zahăr

Update: am inserat mai jos încă un clasament al șampaniei în funcție de dozajul de zahăr luat din Envie de Champagne, Le magazine du Champagne, în care cifrele diferă, puțin, față de primul grafic dat de mine. (mulțumesc Daniel Duica)