Ieri, 27 martie, Franța a sărbătorit Ziua Națională a Brînzei, cel mai bun aliat al vinului. Sigur, ciobani sînt peste tot, dar brînză mai bună decît cea franceză a greu de găsit…Sînt aici de peste zece ani și nu am reușit să gust decît foarte puține feluri, deși mă străduiesc să găsesc noi provocări gustative. La mesele francezilor, după felul principal urmează brînza și abia apoi desertul.
Președintele de Gaulle a spus că “e greu de condus o țară care are 258 de feluri de brînză”. Atîtea erau inventariate pe vremea sa. Astăzi există peste 1200 de varietăți înregistrate la CNIEL(Centrul National Interprofesional de Economie a Laptelui. Există 45 de brînze cu AOP (Apelațiune de Origine Controlată) și 9 IGP (indicație Geografică Protejată). Franța e un mare producător dar și un mare consumator de brînzeturi, situîndu-se la nivelul de 26,2 Kg pe cap de locuitor.
Pentru cei care vor să aprofundeze problema, Wikipedia oferă o listă aproape completă a Brînzeturilor franțuzești: https://fr.wikipedia.org/wiki/Liste_de_fromages_fran%C3%A7ais
Desigur, cînd auzim de brînzeturile franțuzești ne gîndim că au un miros foarte puternic (ceea ce e adevărat) și cp printre ele se află și unele cu mucegai. Cea mai celebră brînză cu mucegai este Roquefort-ul, născut dintr-un accident. Se spune că un tînăr cioban mînca pîine de secară cu niște brînză normală, în peștera în care se adăpostea. Cum prin fața peșterii a trecut o ciobăniță care-i aprinsese inima, flăcăul s-a luat după ea, lăsînd-uși hrana în peșteră. La capătul cîtorva zile s-a întors lihnit de foame și a găsit brînza acoperită de un mucegai verde albastru…Cum chiar nu avea altceva de îmbucat, ciobanul a fost nevoit să mănînce din brînză. Care avea un gust extraordinar, contrat aparențelor…Și, uita așa, a apărut brînza cu mucegai.
În stundenție,tot de foame,am mâncat pâine mucegăită cu untură. Bineînțeles la o băută. De brânză nici nu se punea vorba, în acea perioadă.