De cînd am aflat că Michel Blanc, director al Sindicatului producătorilor din Châteauneuf-du-Pape, cu care sînt mîndru să fiu prieten, a “pornit” o podgorie, sub numele Arnia (care înseamnă în italiană stup), în Luberon, lîngă Bonnieux, mi-am propus să-l vizitez. Adică de vreo patru ani încoace tot mă pregăteam de vizită.
Nu s-a ivit ocazia pînă cînd am reușit să mi-i alătur pe Tavi și Răzvan, con-ciotățeni și ei, să ne rezervăm o zi pentru asta. A fost o zi minunată despre care am scris în Revista Orizont din Timișoara. (Dacă dă Domnul, voi include povestea acelei zile în viitoarea mea carte despre Provence)
Domeniul lui Michel se învecinează într-o parte cu mas des Infermieres, propietar Ridley Scott, iar în altă parte cu Les Quelles de La Coste, a lui Malkovich. Adică într-un loc minunat din AOC Luberon. (Dar Michel produce și în AOC Ventoux). Michel era încă la serviciu, la cîteva zeci de kilometri, așa că, pînă la cinci după-masă am hoinărit prin satele și podgoriile zonei. Recomand.
Michel a ajuns cu o mică întîrzîiere, iar noi trebuia să ajungem în la Ciotat, așa că degustarea nu s-a făcut acolo, în casa tatălui său, unde ne-am întlnit, ci am luat-o la pachet, o cutie de șase sticle, urmînd să degustăm singuri, la noi acasă. Nici asta nu a fost simplu, dar pînă la urmă am găsit o seară și o grădină (a lui Stephane, vecinul meu și colegul lui Răzvan) unde să desfacem sticlele.
Am început cu un alb din 2023, în AOP Ventoux, făcut din soiurile Clairette, Grenache alb și Vermetino, cu o tărie alcoolică de 14 grade. (grade care nu se simt). Un vin proaspăt dar tonic, fructat, cu un postgust lung și delicat. Ideal pentru scoici, fructe de mare, carne albă și brînză de capră. (Noi am gustat alături de brînzeturi și niște mezeluri crud-uscate și a mers foarte bine).
În mod firesc, a urmat rosé-ul.Unul, deși Michel pusese în cutie două, dar Răzvan s-a scuzat că, într-o seară, într-o situație fără ieșire, a băut una din sticle cu fratele său. L-am scuzat.
Un rosé atipic, din 85% Syrah și 15 % vermetino. 12,5 % tărie alcoolică, vin prevăzut pentru veri călduroase, făcut să nu se urce la cap. Chiar e atipic, adică iese din rîndul rosé-urilor comune, este echilibrat, proaspăt, “gurmand”, cum se spun, amintind puțin de vinul alb la finețe.
Au rămas pe masă trei vinuri roșii, unul din 2020, 2021 și 2022. Pe cel din 2022 l-am pus inițial la carafat, ca să se poată exprima în voie.
Am început, firesc, această mini-verticală, cu vinul cel mai tînăr, cel din 2022. (Al treilea an de producție a domeniului). O foarte plăcută surpriză (mă refer cel puțin la mine, care sînt fan vinuri roșii cu personalitate), un vin bine structurat, cu o tărie alcoolică obișnuită pentru AOP Ventoux, 15%, dar care sînt foarte bine “învelite” în gustul vinului. Un nas interesant, de fructe negre, dînd spre mirodenii. Un gust catifelat dar insistent, cu un lung post-gust. Asamblajul e GSM, adică, are 45% grenache, 45% syrah și 10 % Mourvedre. A mers de minune cu ce aveam noi pe masă, niște brînzeturi “expresive”.
Roșul din 2021, tot un GSM, cu proporțiile schimbate. 60%Grenache, 25% syrah și 15% mourvedre, e tot la 15% tărie alcoolică. Un vin care a primit trei stele în Ghidul Hachette 2023. Un vin puternic, și el, diferit puțin de cel de dinainte, cu un nas complex și un gust de fructe negre, de coacăze și o ușoară tentă mentolată. Foarte bun, elegant și puternic, pe gustul meu.
În vine, am ajuns la carafă, adică la primul roșu produs de Michel. Tot 15%, un vin clasic, deja. S-a deschis foarte bine, are chef de vorbă. Sau poate ni se pare.
Se simt taninii foarte ușor, gustul merge spre cireșe negre, rozmarin (ușor, dar depistabil), coacăze…Un vin roșu care merge chiar și cu pește prăjit, cu miel la proțap (aici îl cred pe cuvînt pe Michel, eu nu mănînc carne de miel). Un post gust lung, insistent, bucurînd papilele…Dacă știi cum să aranjezi sticlele, întotdeauna ultimul pahar trebuie să fie cel mai bun. Și a fost.
A fost o seară foarte plăcută care ne-a transformat din degustători, în clienți ai lui Michel Blanc și al Domeniului Arnia.