Aseară am fost invitat la un grătar “informal” la prietenul meu Tavi, Chef de Cuisine talentat, ardelean din Cisnădie. Un grătar stropit nu cu bere, ci cu vin. Că doar trăim în patria vinului și sub-patria rosé-ului
Era acolo și Adrian, care lucrează la reparat Yachturi, apoi tatăl lui Tavi și o familie de pensionari din vecini. După cum se vede în imaginea de mai sus, aveam tot ce ne trebuie. La vinuri îm început cu niște rosé-uri, un AOP Provence, un Bandol, un magnum de la Mas de Lavande. La roșii, un Cotes de Bourg (Bordeaux) și, pus la aerisit, un Chateauneuf du pape,” La Chasse du Pape”. Bruno, un prieten al luiu Tavi, dar și al meu) a venit cu o sticlă foarte frumoasă și rară, un magnum de Anjou, din 1988, dedicat Bicentenarului Revoluției Franceze (chiar dacă sîntem la o discuție despre vinuri, trebuie să vă spun că Revoluția Franceză a fost un eveniment tulbure și sîngeros din Istoria Franței. Perioada este numită, pe bună dreptate, Anii Terorii).
Sticla arăta într-un fel.
A fost deschisă cu grijă, dar deja faptul că dopul era putred a fost un semn rău. Bruno ne avertizase că nu a păstrat sticla mereu în condiții foarte bune. În fine, cu efort și îndemînare, Tavi a scos dopul, vechi și el de vreo 37 de ani. Sigur, cînd deschizi o sticlă veche la început mirosul este complicat, pentru ca, după ce se aerisește, să se revină la un miros obișnuit de vin. A fost turnat în decantor, învîrtit bine, dar mirosul a rămas același, de ceva mucegai și mlaștină. Am așteptat, am așteptat, apoi Tavi a turnat într-un pahar. De nebăut. Groaznic. Nici măcar oțet. Poate oțet stricat. Așa că, pentru ultima sticlă, ne-am întors la zilele noastre, cu un Cotes du Rhone foarte bun.
Încă un mit, acela că toate sticlele vechi de vin sînt obligatoriu bune și valoroase, s-a oțetit în fața noastră. Nu toate vinurile sînt făcute să treacă proba timpului. Beți vinuri pînă în zece ani vechime și nu veți avea surprize, chiar în cazul unor sticle nu foarte renumite.
Foarte bine arată grătarul!
Salută-l te rog pe Tavi, s-a mâncat foarte bine la el.
Știu sentimentul acela de bucurie când se întâlnesc mai mulți români plecați prin străinătate și nu vreau să-l stric, dar fii atent aici: să pui un vin mai vechi de 5 ani direct în decantor e ca și cum ai scoate un bătrân de la casa de bătrâni și l-ai duce la parcul de distracții unde-l sui pe cel mai mare roller-coaster… șanse mari să crape exact atunci.
Metoda recomandată, minim o oră în camera în care urmează să fie debușonat. După ce se scoate dopul se toarnă într-un pahar cat să coboare nivelul din sticlă sub umerii sticlei (unde-i mai lată sticla), apoi iarăși o oră înainte de servire. Chiar și în acest moment oxigenarea poate fi prea bruscă și vinul se poate casa.
Am avut o experiență cu un vin vechi destul de scump care nici atunci nu părea băubil. Seara s-a precipitat și a rămas peste noapte, iar a doua zi l-am mai gustat odată inainte să-l arunc.
Începuse bătrânul să povestească 🙂
Mulțumesc, Rareș, așa vom face de acum înainte!